Here we are, dupa 5 luni. Si ce am rezolvat? Nimic... Just a little bit of evolution, dar in rest e totul ca acum 4 luni. Cateodata imi dai senzatie ca ma vrei la fel de mult cat te vreau si eu, dar alte ori imi dai senzatie ca pur si simplu vrei sa ma eviti, sa nu mai ai legaturi cu mine. Insa vine iar perioada in care "ma vrei". Si e ciudat pentru ca ultima data cand te-am vazut, privirile tale confirmau acel lucru.. si felul in care mi-a batut inima.... God, nu mi-a mai batut inima asa de mult timp. Pana la urma mi-am dat seama ca mereu ai fost tu. Chiar daca incercam sa ma pacalesc cu "relatii la distanta" care nu au mers decat o luna, ce a fost dupa era de ochii mei mai mult. Mi s-a spus de curand ca "Dar numai el ma? Altul nu mai gasesti?" Paaai, vedeti voi, altul nu-mi trebuie, el e exact ca mine, are unele calitati si defecte care ma completeaza.
Parul lui, inaltimea, gusturile, ochii si zambetul (ce mai ochi... ce mai zambet!), buzele, rasul, tot. Mirosul lui,cand i-am purtat hanoracul ma simteam..in viata.
You are so perfectly imperfect... I am just fuc*in' hoping!
